NexT 2011 la final

Am incheiat experienta NexT 2011 apoteotic, impreuna cu doua prietene, la bere si cartofi prajiti. Pentru ca ultimul capul de scurtmetraje difuzate la cinema Scala de la ora 19:00 (in sectiunea SEMAINE INTERNATIONALE DE LA CRITIQUE) a avut darul de-a inspira o astfel de actiune dupa un titlu ca LOVE PATATE – un film frantuzesc despre amorul unui adolescent pentru un cartof).
Imi incepusem ziua cu o raguseala sinistra, frisoane si alte stari enervante fizic, ceaiurile ulterioare si cateva filme din SHORT MATTERS! EUROPEAN FILM ACADEMY NOMINEES ON TOUR reusind sa ma mai dreaga. Insa, ultimele scurtmetraje mi-au pus capac, asa ca berea si cartofii prajiti intr-o companie linistitoare au venit la tanc.

NexT-ul de anul asta a avut in patru zile o multime de chestii faine. Ma bucura ca am apucat sa vad aproape toate filmele din Competitie, plus o parte din cele din sectiunile paralele, si sa stau de vorba cu oameni misto.
Am aplaudat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc acordat filmului “Apele tac”, regizat de Anca Miruna Lazarescu, premiul pentru cea mai buna regie ce i-a revenit lui Ariel Kleiman, realizatorul filmului Deeper than Yesterday/ La tot mai mare adancime (Australia), dar trofeul castigat de scurtmetrajul spaniol La Huida/ Goana mi s-a parut nejustificat. Pariasem pe celalat film spaniol – “Marea cursa” care mi-a placut enorm.
Asta e, pentru juriul specializat alegerea a fost alta si probabil ca-si are ratiunile ei artistice, care pe mine ma depasesc, pe bune.

Filmele din sectiunile “Oscars Night” si FOCUS: CLERMONT-FERRAND raman cea mai placuta amintire si imi propun sa revand fiecare scurtmetraj din aceasta selectie – in special “Six Shooter, “West Bank Story” si “Sugar” pentru ca mi-au amintit cu fiecare cadru de ce merita sa merg la cinema si de ce iubesc scurtmetrajele.

Povesti frumoase, oameni frumosi, atmosfera degajata, asta ofera NexT-ul de fiecare data.
Dar o unda de tristete m-a insotit deseori si mai ales la fiecare pauza de tigara din care lipsea cea mai vesela si puternica prezenta cu care ma obinsuisem la festivaluri si nu numai. Iar de sambata dimineata, pana si cuvantul film a devenit greu de pronuntat fara un nod in gat.
Intr-o viata viitoare as vrea sa-l intalnesc din nou pe Alex Leo Serban. Sa-l revad zambitor, inconjurat de prieteni, vorbind despre calatoriile lui, despre scenele lui preferate, despre cartile care l-au impresionat.
Luni, dupa ora 16:00, la Uniunea Scriitorilor ne vom lua ramas bun…