FILME prezentate la TIFF pe care-i musai să le vezi cu prima ocazie

Mai puțini, mai atenți, mai vocali, mai apropiați de oameni: realizatorii și publicul TIFF au reușit, într-un an dificil, sub sigiliul mental și fizic al unei pandemii, să fie chiar una cu vibe-ul lui „hai să facem bine”. Rebeliunea și revolta, mărci ale unui festival de film care-a creat și bucurat generații de cinefili, s-au îndreptat visceral către nedreptățile de lângă noi, nu către chestionarea regulilor instituite de organizatori.

A fost cel mai „statement” și implicat TIFF ever, cu filme de toate genurile care au punctat nu doar nenorocirile și găunoșeniile unor sisteme, lipsa lor de apropiere și respect față de cetățeni, ci și toxicitatea unor comportamente: de la rasism și sclavie, la corupție și defrișări ilegale. Gala #TIFF2020 a emoționantă, în special din perspectiva discursurilor realizatorilor și distribuitorilor filmelor câștigătoare.

Deși peste 45.000 de oameni s-au bucurat, timp de o săptămână, de filme bune, cu măștile pe față, de 232 de proiecții și alte evenimente, în 14 locații, în condiții de distanțare și dezinfectare, gândurile lor îndreptate spre mai bine sunt astupate de zgomot. Fiindcă doar așa-i putem spune unui moment care-a primit firave aplauze pentru chestionarea importanței unor măsuri în planul firav inițiat de autorități pricăjite care ne dau senzația constantă că dictează, dând impresia că protejează.
Pentru spectatorii prezenți la festival, momentul a fost mai degrabă o jignire la adresa spiritului lor reacționar, cinefil și gospodăresc. Pentru marele zgomot, însă, e alimentarea unor viziuni și comportamente, în dauna misiunii comune: să fim bine. Pentru toți, e un subiect, desigur. E însă, cel care trebuie să îngroape realitățile din viață și de pe ecrane sau problemele cu care se confruntă industria de film?

Când alegi voluptatea agresivității războiului între convingeri, timpul nu stă pe loc. Roade tot restul. Fix ca într-un film de 3 ore și în spațiul de după el, când se-ntorc pe toate părțile idei și se varsă gânduri despre viață și lume. Doar că un film bun de 3 ore cu datele astea te inspiră, nu țipă la tine să-ți spună cât de prost ești și ce ravagii poate face prostia, ci te ajută ca, în prostia ta, să faci măcar o jumătate de pas spre o altă înțelegere a unei bucăți de viață (indiferent că e prin lacrimă sau râs, prin duioșie sau război, prin dragoste sau ură, prin naștere sau prin moarte) sau măcar o alegere bună pentru tine și cel de lângă tine. Sau poate acoperi toate declarațiile realizatorilor săi, cărora deseori li se uită numele, pentru a trăi, ca operă însușită de mulțime.

Momentan, experimentăm senzația că tot ce-a zis X contează mai mult decât ce-a facut un festival, o industrie, o lume ale carei zbateri se regăsesc în filme, pentru a ne aminti că putem face ceva. Altceva decât să uităm.

• Uităm că vorbim de un festival care sărbătorește nu doar libertatea de expresie, ci și oamenii care se-adună să facă bine.
• Uităm că nu trebuie să fim la fel și să gândim la fel, ca să fim oameni și să putem face bine, acceptându-ne unii pe alții.
• Uităm că atunci când taxarea unui comportament nepotrivit într-un anume context devine subit singurul subiect și unicul război, pierdem toate micile bătălii ale fiecărei zile care marchează de fapt chinul drumului spre visata bunătate din societate.
• Uităm că avem parte de o cinematografie gâtuită și de prea puține soluții pentru oamenii ei mulți și dezvoltarea creațiilor lor care-i pot bucura și apropia pe toți ceilalți.
• Uităm că scurtmetrajele românești au maxim 5 zile pe an de viață pe ecrane, adunate la un loc.
• Uităm că documentarele sunt mai multe, mai bune, mai iubite, dar subfinanțate și ignorate.
• Uităm că distribuitorii de film, în special cei care aduc filme independente, sunt într-o situație debilitantă, în timp ce titlurile lor câștigă o grămadă de premii și au parte de încasări semnificative în alte teritorii, unde interesul pentru cultură e susținut și logistic, nu doar crescut prin educație.

Filme ca Babyteeth (câștigătorul Trofeului Transilvania și al Premiului Publicului) și Corpus Christi (ambele distribuite de Bad Unicorn) pot funcționa ca o terapie de grup pentru sute de mii de oameni, nu doar ca pasagere momente de încântare cinefilă.

Un documentar de debut ca „Totul nu va fi bine” (Adrian Pîrvu și Helena Maksyom), distribuit de ROLLERCOASTER PR și răsplătit la TIFF cu premiul FIPRESCI) poate să-ți arate la cu totul alt nivel care sunt consecințele umane ale unei catastrofe nucleare.

Un documentar de debut ca „Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), câștigător al Premiului Zilelor Filmului Românesc, poate să-ți ofere o dimensiune a empatiei pe care n-ai experimentat-o și o claritate dureroasă a neajunsurilor sistemice și sociale care ne taie orice posibilitate de-a evolua armonios, bucurându-ne de șanse egale. (Echipele filmelor Acasă :: the film și LEMN au avut parte, spre exemplu, și de o super discuție la Casa TFF despre probleme sociale și de mediu ignorate de autorități, probleme care ne afectează în mod direct traiul!)

Realizările unor regizoare ca Ivana Mladenovic, Sarra Tsorakidis și Alina Șerban sunt extrem de importante, mai ales având în vedere puterea evocării pe care o stăpânește fiecare.

Indiferent de premiile obținute, filmele lui #TIFF2020, din care câteva se vor regăsi pe TIFF Unlimited și altele vor circula prin Sibiu, Oradea și București, înseamnă mult mai mult decât te lasă să afli zgomotul ultimelor zile, legat de nesocotirea unei măsuri de protecție la un eveniment la care oamenii au ales, de fapt, să respecte niște reguli simple (deși nu ar fi fost amendați pentru încălcarea lor, ci privați de o experiență și mai ales, îngrijorați pentru sănătatea lor) pentru a se bucura de filme de toate felurile, din toată lumea, în siguranță. Și bine-ar fi să alegem să nu mai uităm asta, să ne pierdem în zgomot, vorbe, războaie între idei și ideologii, în timp ce am putea depune același efort pentru a taxa cu adevărat nedreptatea și a rezolva problemele, prin implicarea aia reală, nu din vârful buzelor.

****

TIFF 2020 în cifre (press release):

Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania s-a încheiat duminică, pe 9 august, cu două proiecții sold-out ale comediei franceze Șterge istoricul / Delete History (r. Benoît Delépine, Gustave Kervern), desfășurate în paralel în Piața Unirii și la USAMV. Chiar și în condiții de siguranță sporită, organizat pentru prima dată exclusiv în aer liber, cel mai mare eveniment din România dedicat filmului a atras, în perioada 31 iulie – 9 august, un număr de 45.000 de participanți. Timp de zece zile, spectatorii au urmărit pe marile ecrane 157 de filme din 49 de țări, prezentate până târziu în noapte în cadrul a 232 de proiecții (față de circa 400 în 2019), în 14 locații, în prezența realizatorilor invitați la această ediție.

În topul preferințelor celor care au ales să-și petreacă serile de vară la TIFF s-au aflat, în acest an, filmele La Belle Époque/ Cei mai frumoși ani (r. Nicolas Bedos), Mama (Madre, r. Rodrigo Sorogoyen), Corpus Christi (r. Jan Komasa), La dolce vita (r. Federico Fellini), evenimentele din programul Weekend la Castel și cele organizate la Arkhai Sculpture Park din Vlaha. 51 dintre evenimentele programate la această ediție au fost sold-out.

Toate cele 500 de locuri disponibile în Piața Unirii din Cluj-Napoca au fost ocupate în fiecare seară dar, chiar dacă festivalul s-a încheiat, câteva dintre hiturile ediției pot fi urmărite în continuare online până pe 16 august, pe TIFF Unlimited (unlimited.tiff.ro), platforma de video streaming a festivalului.

Anul acesta, un număr record de 600 de aplicanți și-au exprimat dorința de a fi voluntari la TIFF, peste 250 dintre ei fiind selectați pentru a asigura, alături de echipa festivalului, buna desfășurare e evenimentelor și implementarea măsurilor de siguranță.

Filme de la ediția din acest an, dar și alte pelicule premiate se vor vedea la București într-un spațiu central, în fiecare weekend, între 7 august și 27 septembrie, la CINEMA SUB CLAR DE LUNĂ. Proiecțiile au loc în aer liber, vinerea, sâmbăta și duminica, într-un spațiu amplu alăturat Casei Florescu-Manu de pe Calea Victoriei 192A (vizavi de Casa Vernescu), care permite găzduirea a maximum 150 de spectatori, cu respectarea regulilor de siguranță sanitară. Programul complet: https://eventbook.ro/program/cinema-sub-clar-de-luna

În perioada 27-30 august, filme de la TIFF vor ajunge pe marele ecran la Sibiu, pentru cel de-al 14-lea an consecutiv, iar între 11 și 13 septembrie, titlurile ediției se vor vedea la cea de-a treia ediție TIFF Oradea, tot în aer liber.