David Attenborough și gândurile despre planetă, animale și viață. O întâlnire cât o sută de bucurii

Când știi că urmează să întâlnești un om care a văzut toate continentele lumii și a adunat în peste 90 de ani de viață o mulțime de experiențe și cunoștințe pe care le-a împărtășit în sute de episoade TV dedicate planetei și comorilor ei naturale, trăiești o emoție specială. Iar când omul acela este David Attenborough, vrei să știi și dacă emoția care te transformă într-un copil nerăbdător să-și vadă un idol în carne și oase e împărtășită și de adulții contemporani.
Cel puțin asta am simțit eu când am călătorit spre Londra, în aproape-iarna lui 2018, unde urma să aibă loc vizionarea specială a miniseriei documentare Dynasties/ Dinastii.

Mi-am amintit recent acest episod, după ce am văzut pe Netflix documentarul David Attenborough: A Life on Our Planet în care naturalistul britanic vorbește despre momente importante din cariera sa, schimbările majore prin care au trecut habitatele naturale ale animalelor, schimbările climatice, ce am putea face, individual și împreună, pentru a proteja planeta și a evita extincția în masă. Tot pe Netflix găsiți Our Planet, o miniserie de șapte episoade despre frumusețile planetei și impactul schimbărilor climatice asupra acesteia.

Dynasties/ Dinastii, disponibil pe Amazon Prime și BBC, este, însă, una din cele mai spectaculoase producții TV din lume. Vă recomand cu mare drag să o urmăriți cu atenție.

Înainte de a vedea primul episod la vizionarea cu echipa, care a avut loc în urmă cu doi ani la BAFTA, am citit caietul de presă pe care-l păstrez și acum cu grijă – o bijuterie de album cu informații și fotografii extraordinare -, și am urmărit mai multe interviuri acordate de Sir David Attenborough și producții realizate sau narate de el în diferite perioade.

După ce am răsfoit compulsiv notițele și întrebările, în timpul cursei cu British Airways, mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o pe stewardesă ce programe urmărește la TV și ce așteaptă să vadă. Când am auzit-o vorbind entuziastă despre programele BBC Earth și faptul că abia așteaptă să vadă Dynasties, am crezut că e o concidență mult prea stranie. Așa că am rugat-o să-i întrebe și pe colegii ei de echipaj același lucru. Nu mică mi-a fost mirarea când am fost chemată alături de toți însoțitorii de bord, foarte tineri, care au început să se întreacă în recomandări. Când i-am întrebat cu ce vedete britanice pe care le respectă enorm ar vrea să stea de vorbă la ceai, dacă ar avea ocazia, i-au menționat pe Sir David Attenborough, Sir Patrick Stewart și Sir Tom Jones. Doi dintre stewarzi mi-au povestit că, de altfel, aceștia sunt eroii mai multor povești pe care le-au auzit de la colegi de breaslă încântați de felul politicos și delicat în care se comportă în timpul zborurilor.
N-am cerut detalii și nici ei nu au dat din casă, și pentru că m-a impresionat fix aceeași atitudine din partea lor, le-am mărturisit că urmează să particip, ca jurnalist invitat de BBC, la o masa rotundă cu Sir David Attenborough și aș vrea că întrebările mele să reprezinte mai degrabă interesele tinerilor. A urmat un joc simpatic în care s-au împărțit pe vârste și rang și în care a intrat, la final și pilotul – o doamnă extraordinar de amabilă, datorită căreia am văzut prima dată cum arată o carlingă.
Întrebările pe care le-am adresat la întâlnirea de a doua zi, organizată de BBC, au inclus toate curiozitățile lor, le-am menționat numele, iar recomandările TV făcute ulterior la radio (Tanănana) sau online au fost inspirate de ei.

Experiența unui press junket într-o locație iconică așa cum e BAFTA e una de neuitat. Iar într-o perioadă în care întâlnirile profesionale și interviurile sunt virtuale, astfel de amintiri devin deja comori. Am avut ocazia specială de-a cunoaște zeci de jurnaliști din toate colțurile lumii, să le povestesc despre România, să aflu cum își desfășoară munca în țările lor, să învăț câteva cuvinte în diverse limbi străine (inclusiv în Xhosa), să vizitez Londra împreună cu un prieten bun care mi-a făcut un super traseu (mulțumes, Mihai!), să mă plimb cu Black Cab, să stau de vorbă cu o parte din echipa serialului, să urmăresc echipa de PR în acțiune (super fantastice fetele de la BBC) și să facem schimb de experiențe și idei, să pun întrebări în sala BAFTA după vizionare și la mesele rotunde, să aflu detalii despre clădire și evenimentele de acolo, să fiu parte din emoția care a cuprins sala când una din soțiile cameramanilor implicați în producție (care era însărcinată când acesta filma pinguini, pe ger) a mărturisit că este însărcinată cu al doilea copil și speră să-și aibă soțul alături cât mai mult de data asta.

Producția Dynasties/ Dinastii, care a avut premiera pe BBC Earth în România pe 22 noiembrie 2018, a fost rezultatul a patru ani de muncă titanică pe teren și multe sacrificii personale din partea celor implicați.

„Tehnologia inspiră imaginația” crede Sir David Attenborough. Iar miniseria Dynasties/ Dinastii ne invită să reflectăm asupra impactului pe care acțiunile oamenilor le au asupra habitatului, animalele – personaje punându-ne, prin cele mai impresionante cadre filmate până acum, în fața celor mai dificile momente pe care câteva familii din specii pe cale de dispariție le traversează sub ochii noștri.
Cele cinci episoade ne transportă direct în miezul luptelor pentru supraviețuire pe care le resimt mai mult decât oricând cimpanzeii de la marginea Saharei, pe coasta de vest a Africii, în Senegal, pinguinii imperiali din Antarctica, leii din savanele Masai Mara din Kenya, câinii sălbatici africani din câmpiile râului Zambezi din Zimbabwe și tigrii din junglele Bandhavgarh, India.
Fără a simți vreo secundă nevoie de ochelari VR, devenim complet imersați în atmosferă. Mișcările camerelor surprind în detaliu reacțiile animalelor în situații care n-au mai fost documentate până acum de atât de aproape, pătrundem în intimitatea animalelor – personaje și le ținem companie la masă, la baie, în clipe de relaxare, pe drumurile grele către locuri mai prietenoase după hrană, prin ploaie, căldură infernală, incendii sau ger năpraznic din pricina căruia neuronii o iau razna, la fel ca electronii, după cum spunea unul dintre producători.

De vorbă cu Sir David Attenborough

Sir David Attenborough a descris munca la acest proiect drept un noroc fantastic, dar nu din pricina vârstei, despre care nu crede că-l împiedică să-și urmeze pasiunile, ci datorită accesului special la viața unor specii din habitate pe care nu apucase să le analizeze cu noi metode. Ideea miniseriei i se păruse, la început, o nebunie.

„Lucrez cu Mike Gunton de 31 de ani, merg și acum pe teren, poate nu stau la fel de mult ca înainte – că se măresc costurile, îți dai seama.”, mi-a mărturisit, râzând, naturalistul considerat o comoară națională de britanici.

„Ce mi se pare cu adevărat interesant e faptul că ne folosim acum de tehnologiile care vin deseori dinspre industria apărării și care ne ajută să aflăm mult mai multe despre animale – vorbesc aici de camerele care filmează pe întuneric, de dronele cele mai puternice, sisteme cu infraroșu și multe altele.”, a spus Sir David Attenborough, încântat de avântul tehnologiei și felul în care aceasta ajută naturaliștii și documentariștii să-și ducă munca la un cu totul alt nivel.

Putem ști, însă, cu adevărat ce simt animalele? „Animalele au destule caracteristici similare cimpanzeilor, dar e important să ai grijă să nu le atribui animalelor sentimente sau reacții care nu sunt evidente, probate sau aprobate de specialiști. Iar toți cei din echipa noastră, alături de oamenii de știință, s-au conectat instant cu aceste animale și au avut o contribuție esențială la ceea ce numim scenariu. N-a scris nimeni că un anume animal e trist sau vesel ori că simte un anume lucru dacă n-a fost probat de specialiști, ci dimpotrivă.”, subliniază Sir David Attenborough.

Cât și cum se implică un naturalist în viața unui animal în timpul filmărilor și cu ce pericole se confruntă dacă face asta?
„Știam că nu trebuie să mă implic. Știam că trebuie să fiu un spectator. Cu unele animale am lucrat o săptămână și nu m-au băgat în seamă. În timpul filmărilor la Dynasties, m-am așezat într-o zi la coadă, în spatele unor cimpanzei care se aliniaseră la o sesiune de despăduchere – nu vorbesc despre cei din film, ci de alții – , chiar în momentul lor de relaxare. N-am făcut altceva  decât să îl ating pe cel din fața mea cu degetul, că imediat au început toți să țipe. Am ieșit repede de acolo, să nu-i supăr. Dar, cumva am confirmat o ipoteză. Că recunosc instant când cineva nu e de-ai lor, oricât de discret i s-ar părea aceluia că este. Noi nu facem neapărat descoperiri, fiindcă materialele noastre sunt făcute cu sprijinul specialiștilor, dar le și pot confirma sau infirma lor  niște ipoteze, le pot oferi niște imagini la care n-au avut niciodată acces.”

***
Magia Dynasties începe o dată cu primul cadru și continuă până la finalul fiecărui episod, când emoția se transformă în regret și teamă că personajele principale înfruntă, de cele mai multe ori, pericole din pricina oamenilor.

Primul episod – CIMPANZEU – se folosește de experiența antropologului Jill Pruetz, care a studiat grupuri de cimpanezi vreme de peste 20 de ani. L-a remarcat pe David, unul din tinerii din ceată care a devenit repede alfa și a făcut tot ce i-a stat în putință să își păstreze supremația. Ea e cea care a botezat cimpanzeii, dar nu e exclus totuși ca Sir David Attenborough să-i fi fost sursă de inspirație („ar fi trebuit să-l vedeți pe platou, e clar că voia să arate cine e șeful, exact ca acest cimpanzeu David.” – glumea Mike Gunton la vizionare). E clar că nu i-a plăcut prea mult pe Luthor și Jumkin, cimpanzeii care îl atacă mișelește pe David, dar nici publicul nu are cum să le fie părtaș, când le vede acțiunile. Iar episodul care te ține alert cu o coloană sonoră atent lucrată, cu imagini năucitor de clare și emoționante – indiferent că e vorba de cadre filmate cu drona sau cu planuri apropiate capturate cu tehnologie de ultimul răcnet – reușește să vorbească metofaric despre familie, despre specie, dar și despre umanitate. Într-o telenovelă, acțiunea din CIMPANZEU s-ar întinde pe câteva sezoane. Aici, în 40 de minute se concentrează o realitate ce poate fi extinsă la un univers în care generații întregi au de luptat pentru resurse, iar conducătorii cei mai empatici, puternici, inteligenți și strategici se pot susține la putere având grijă de ceată, inspirând respect și motivație. Poate tocmai de aceea, în contextul politic actual, un cimpanezu ca David atrage atât de multă atenție și stârnește emoție, activând butonul care dechide ușa adevăratelor definiții ale cuvintelor pe care liderii oamenilor le folosesc, în vreme ce acțiunile lor sunt în interes personal și impotriva semenilor, îi spunea Sir David Attenborough unui coleg jurnalist din Africa de Sud.
*Cimpanzeul David, cel mai longeviv lider al grupului, a decedat în 2018, la aproape un an de la încheierea filmărilor. Jumkin e cel care i-a luat locul.

***

De vorbă cu echipa de producție

Producătorul executiv Mike Gunton declara, la masa rotundă la care am stat de vorbă cu echipa acestei miniserii: „Am avut ocazia nemaipomenită de a spune povestea unor animale speciale în niște moment cheie și chiar critice din viața lor și din viața de familie, așa că am propus BBC acest subiect. Am fost încântat că toată lumea a crezut în proiect, în ciuda riscurilor pe care le intuiam sau pe care le știam cu toții. Ne-am luat acest angajament și am dus la capăt fiecare provocare, cu încredere. Ne-am decis că vom arăta tot ce se poate arăta, nu am intenționat nicio secundă să controlăm sau să umplem povestea cu comentariile noastre, ci să lăsăm povestea să se creeze urmărind personajele. În primul episod, spre exemplu, vedem clar de la început că personajul principal este cel care conduce povestea, iar pentru noi a fost un real privilegiu să putem face asta: să-i surprindem viața, nu să o povestim noi.”

Rupert Barrington, producătorul seriei Dynasties, a insistat asupra colaborării cu experți în domeniu, fără de care o producție despre viața animalelor nu ar fi niciodată relevantă sau completă.
„Realizarea acestei serii a fost ca un pariu – dar unul calculat! Pentru a ne crea cele mai bune şanse de reuşită, echipele noastre au colaborat îndeaproape cu experți care au studiat aceste animale de mai mulți ani. Acești oameni de știință, ghizi și vânători au reușit să aducă echipele noastre mai aproape ca niciodată de aceste animale, să le urmărească în fiecare zi, în orice condiţii, să înțeleagă care este rolul fiecărui membru în fiecare familie și să interpreteze semnificația fiecărei mișcări. Până la sfârşitul filmărilor, membrii echipelor noastre au putut să surprindă momente și comportamente pe care nu le-am mai văzut niciodată – nici măcar oamenii de știință nu petrec atât de mult timp observând aceste animale la fel de intens ca echipa Dinastii. Cel mai important, această incursiune în lumea animalelor, combinată cu determinarea și încăpăţânarea echipelor noastre, au dat naștere poveştilor excepţionale la care am sperat. Rezultatul constă în cinci poveşti care ne arată forţa şi nobleţea animalelor ce nu renunţă niciodată, nici măcar atunci când totul pare pierdut. A meritat cu prisosinţă riscul pe care ni l-am asumat.”

Aceste animale prezentate în Dynasties/ Dinastii nu doar că înfruntă provocări în ce privește spațiul, hrana și mediul, sunt în pericol atât din pricina deciziilor individuale, cât și ale politicilor regionale și globale, intereselor economice și financiare speculate de unii și alții.

Pentru a urmări cimpanzeii, echipa și-a petrecut 309 zile pe teren, a parcurs în total 2400 de kilometri în călduri de peste 40 grade, cărând 80 de kilograme de echipament.

„Acest grup de cimpanzei din Senegal sunt unici. Raportul dezechilibrat dintre masculi şi femele (12 masculi la 7 femele) şi condiţiile extreme de mediu reprezintă un factor de stress nemaiîntâlnit altundeva. Aceşti factori de stres creează mult dinamism în interiorul grupului – rivalitate, bătălii şi politică. Dacă echipa de producţie ar fi avut vreo şansă să captureze pe peliculă schimbările majore dintr-un grup de cimpanzei, atunci acesta din Fongoli ar fi fost grupul potrivit. La începutul fiecărei filmări, în prima zi împreună cu grupul, David venea şi oferea echipei o demonstraţie de dominaţie, folosind limbajul corpului pentru a le aminti cine este şeful. După ce a subliniat clar acest lucru, a considerat că echipa nu mai prezintă interes, lăsându-i în pace. În fiecare zi, echipa a fost nevoită să se trezească înainte de răsărit. Unul dintre grupurile de cercetare ştiinţifică conducea echipa în pădure prin întuneric pentru a găsi cimpanzeii înainte de a se trezi şi a pleca; în caz contrar, întreaga zi ar fi fost pierdută. Cimpanzeii erau urmăriți pe durata întregii zile, studiați ore întregi pe o căldură toridă, până când se opreau şi se culcau. Echipa de filmare rămânea alături de ei până se așezau la somn, întorcându-se la bază pe întuneric.” (BBC Natural History Unit).

Echipa care s-a ocupat de episodul al doilea, dedicat pinguinilor imperiali a petrecut 8 luni cu 10.000 de pinguini și 7 oameni de știință germani, „ascultând doar german techno”, după cum a mărturisit unul din cameramani pe scenă la vizionare. Timp de opt zile au stat în cea mai puternică furtună, iar trei dintre membri echipei au suferit degerături puternice. Pe parcursul a 62 de zile nimeni n-a văzut soarele.

Pentru episodul dedicat leilor din zona Masai Mara, s-au dedicat 420 de zile de filmare.
„Programul a fost lung – ieșeam înainte de răsărit în fiecare zi și reveneam după lăsarea serii, iar noaptea descărcam filmările și pregăteam echipamentul. Lucram 98 de ore pe săptămână! Dar a meritat cu prisosință. A fost o experiență extraordinară să petrecem săptămâni întregi cu leii, deși de cele mai multe ori nu aveam ce să filmăm. Leii petrec foarte mult timp dormind ziua, însă trebuia să fim alături de ei în fiecare minut, în caz că ceva s-ar fi întâmplat. Timpul trece foarte încet atunci când privești un tufiș, așteptând ca leii să se trezească. În timpul celor două perioade de filmare pe timp de noapte, echipa s-a concentrat în urmărirea leilor timp de 24 de ore pe zi, cu o tură de zi și una de noapte. Cu toate acestea, combinația de iarbă înaltă, furtuni violente, inundații și vehicule blocate pe teren dificil a însemnat adesea pierderea urmei leilor și reînceperea procesului de filmare. Apoi, cel mai dificil moment a fost finalul filmării, pentru că tuturor ne-a fost greu să ne despărțim de acea familie. A fost un privilegiu extraordinar să putem petrece atât de mult timp alături de ei. Chiar dacă leii ne-au ignorat pe aproape întreaga durată a filmărilor (ceea ce am și sperat!), am simțit că am ajuns să îi cunoaștem și am vărsat o lacrimă la finalul filmărilor (și nu am fost singurul…)” – a dezvăluit Simon Blakeney, producătorul episodului.

Animalele din Dynasties/ Dinastii au fost urmărite în moment cheie, și multe dintre imagini sunt dovada inspirației, dedicației și perseverenței echipei conduse de Mike Gunton și echipa lui.
Deși filmările au avut loc exclusiv în comunități și zone atent studiate, cu animale deja obișnuite cumva cu prezența oamenilor și în spații pentru explorarea cărora au avut parte de autorizații oficiale și ajutor local, imaginile reușesc să arate că animalele trăiesc sub presiune. „Noi chiar nu știm cum se poate rezolva asta și ne dorim să atragem atenția oamenilor asupra acestui lucru, să punem asta pe agenda publică, să găsim o soluție. Nu poți să generalizezi – pentru că avem de-a face cu contexte diferite și e nevoie de soluții diferite pentru fiecare problemă. Aici în Senegal cea mai mare problemă, pe coasta de vest a Africii este mineritul, dar o altă problemă o reprezintă și mutarea sau limitarea culturilor, odată cu creșterea populației. Un alt exemplu ar fi India unde tigrii ucid copii – cum le explici familiilor de acolo că și tigrii sunt amenințați și că acestea sunt animale pe cale de dispariție care trebuie protejate? Dreptul la spațiu și viață al animalelor nu reprezintă o temă atât de sexy – dar sperăm ca prin aceste povești să fie evident impactul pe care micșorarea habitatului îl are asupra unei specii.”– mai spune producătorul executiv.

La recomandarea lui Sir David Attenborough, mi-am pus pe lista de lectură „Chimpanzee Politics: Power and Sex among Apes” scrisă de Frans de Waal în urmă cu peste 25 de ani. Ediția aniversară cuprinde și o prefață cu gândurile autorului despre rădăcinile politicii, mai vechi decât umanitatea însăși.

Iar cele cinci episoade din Dynatsies/ Dinastii merită revăzute oricând, pentru că la fiecare vizionare ne putem trezi cu alte observații sau idei. Mai ales despre noțiunea de „familie”, simțită ca „împreună”, supraviețuind și evoluând pe planetă, încercând din răsputeri să avem grijă de ea, să nu ne trezim (noi sau urmașii noștri de care arătăm prea des că nu ne pasă) că apreciem ceva cu adevărat când nu mai este – Pământul din care ne tragem, nu doar cel pe care-l populăm și poluăm constant.

FOTO: BBC/ BBC Studios

***

În fața lui Sir David Attenborough m-am simțit, până la capăt, ca un copil curios. Iar el mi-a spus blând, privindu-mă în ochi, de pe scaunul de lângă mine, că asta ar vrea să fie în orice posibilă viață nouă: „un copil de câteva luni, cu ochi mari și albaștri, gata să descopere tot ce-i poate oferi viața”.
Ne-a vorbit calm și cald tuturor, ca o mângâiere. Nu s-a ferit de întrebările personale și showbiz-retaled ale unor colegi, n-a făcut comentarii politice insidioase, ci observații întemeiate. Nu a îndemnat pe nimeni să-i urmărească realizările. Îndemnul lui către noi și către public a fost: „să citim mai mult, să fim aproape de natură, să fim atenți la fiecare vietate, la impactul pe care îl avem în viața planetei, la educația de mediu a copiilor și mai ales, la cultivarea curiozității prin știință”.