În ultima vreme, îmi surprind deseori gândurile învârtindu-se în jurul unor cuvinte sau expresii. Influențate poate și de norma crescută de filme și seriale (peste 30 din care jumate companioane de insomnii), se amestecă într-un bol cu amintiri din folderele alea solitare și fără nume, lăsate prin colțurile minții și accesate-n curățenia de primăvară 😊
Iar de când am primit #LeapșaFIF (Films in Frame) de la Simona Radoi și am tot încercat să-mi pun mai degrabă pe listă titluri pe care le-aș revedea, decât recomandări dintre cele văzute sau revăzute recent, am călătorit printre stări, senzații și frânturi de amintiri care m-au purtat către următoarele 3 alegeri.
Și merge mai departe către Catalin Mesaru, Alin Tămășan și Sebastian M. Ceolca.
♥🏰 𝐁𝐚𝐫𝐫𝐲 𝐋𝐲𝐧𝐝𝐨𝐧 (1975), bijuteria lui Stanley Kubrick după „The Luck of Barry Lyndon” de William Makepeace Thackeray (pe care o găsiți online și pe Elefant) – povestea unui dezertor irlandez care și-a căutat loc cald în aristocrația britanică, prin căsătoria cu o contesă văduvă – a lăsat multora dintre noi pe retina niște imagini senzaționale. Nu neapărat cu Ryan O’Neal sau Marisa Berenson, ci cu interioare somptuoase și exterioare splendide, comentate-n prima discuție înverșunată „despre Kubrick și cai” la puțină vreme după ce m-am mutat în București, acum aproape 16 ani.
♣ 🚆 𝐓𝐡𝐞 𝐂𝐚𝐬𝐬𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐂𝐫𝐨𝐬𝐬𝐢𝐧𝐠 (1976), de George Pan Cosmatos, cu Sophia Loren, Richard Harris, Martin Sheen, Burt Lancaster, Ava Gardner. Nu neapărat pentru că e un disaster thriller commercial a cărui acțiune se petrece într-un tren (de la Geneva to Stockholm) în care prezența unui terorist suedez scăpat din carantină și purtător al unui virus periculos (cu 60% rată de mortalitate) schimbă direcția de mers și viețile pasagerilor. Ci pentru că mi-a amintit de seara dubioasă în care l-am văzut, după 10 ore de mers cu trenul, singură într-un compartiment în care intra din când în când un tip care urla citate din Biblie. În seara aia, ca și acum, îmi făcusem o cărare pe o parte și-mi lăsasem părul în ochi, fix așa cum nu-i plăcea mamei care mă avertiza să nu umblu „ca Alida Valli”. Da, e și baroneasa Alida Valli în filmul ăsta (pe care vă recomand s-o vedeți totuși în Senso al lui Visconti, The Paradise Cane al lui Hitchcok sau Suspiria lui Argento).
♠⚔𝐓𝐡𝐞 𝐁𝐥𝐢𝐧𝐝 𝐒𝐰𝐨𝐫𝐝𝐬𝐦𝐚𝐧: 𝐙𝐚𝐭𝐨𝐢𝐜𝐡𝐢 (2003) de și cu Takeshi Kitano, aventura samuraiului blond și orb, maseur și cartofor, haiduc într-o lume coruptă, plină de nedreptate și violență, e filmul la imaginarul căruia mi-au alunecat uneori gândurile în timp ce mă uitam la producții de gen (sau când i-am văzut pe Tony Jaa și Iko Uwais blonzi…). Pentru că și cu ochii larg deschiși, uneori mi se pare că nu văd nimic.
Filmul „Anul Nou care n-a fost”, premiat în festivaluri internaționale și...