de uniter si amintiri cu un palton

Undeva in primul meu an de facultate se intampla la Cluj un festival de teatru. Dupa o Livada de visini energetica, am mers, ca de obicei, la o gura de fum in Art Club, locatie pe care am parasit-o printre ultimii, dar cu o imensa tristete. Paltonul meu gri army la 2 randuri n-a mai fost de gasit, asa ca a trebuit sa ma acopar cu un palton negru, subtire, despicat, la un rand, negru, simplu, de domnisorica.
Si cateva zile mi-am rugat toti amicii sa intrebe de toata lumea cine s-a ales cu al meu asset, pt inapoiere. Am auzit ceva vesti, dar nimic concludent.

La vreo saptamana, am calcat in Music Pub pentru un concert Sarmalele Reci si mi-am vazut gri-ul de la 50 m. M-am repezit la cuierul cu pricina intreband fibrilata cine s-a ekipat cu paltonul lu moi. Buna, eu sunt Ofelia, si ala de pe tine e paltonul meu mi-a zis o voce blonda, cu care nu m-am certat, ci am facut numa schimb de informatii (adik n-a fost vina ei, era noapte, i l-a luat cineva bla bla, shit happens) si ne-am zi ca de la blonda la blonda ca tre s ramanem in amicitie.
Am vizitat-o anu urmator la camin, unde am descoperit ca era colega de camera cu o prietina din Sibiu cu care corespondam din clasa a 10 si de care nu mai stiam nimic de 2 ani.
M-a vizitat si ea apoi, am vzt impreuna Isadora Duncan, figura de care era absolut fascinata..

Am vazut-o in spectacolele de facultate, apoi in Canibalii lui Hausvater si i-am zis ca o s pastrez paltonu ala pt ca va valora poate candva ceva cu eticheta gen”a fost purtat de OFELIA POPII, o aradeanca blonda si talentata”. Din pacate, mami l-a dat de pomana acu o luna.

Luni, Ofelia Popii a primit Uniterul pentru cea mai buna actrita (pt roul din Faust, piesa montata la Sibiu), distinctie la care mai aspirau Coca Bloos si Emilia Dobrin.

Anu cu numaru 30 din viata ei se arata infloritor. Toate ziarele au spus ca a facut “un Mefisto de neuitat”, iar ea a acceptat cu modestie laudele si, cu fiecare ocazie, a multumit regizorilor cu care-a avut sansa sa lucreze.